Ameţeli nedefinite, Supǎrǎri Întâmplǎtoare, Veselii îmbogǎţite De crenguţe Plângǎtoare, Toate se închid haotic În mândria Infinitǎ A fiinţei ispitite De-o pierzanie Sortitǎ. Rodnic ea se osteneşte, Între margini De tristeţe, Sǎ salveze agonii Pe la palide Ospeţe. Şi murindu-şi clipa datǎ Cu-o luciditate Crudǎ, Abordeazǎ doar destinul În realitatea-i Nudǎ. Gândurile-i otrǎvite De sfinţii Necruţǎtoare, Sunt mǎsura cuvenitǎ Pentru vechi Povestioare Cu Adam nefericitul Şi o Evǎ Schimbǎtoare, Ispititǎ chiar de diavol Ca sǎ-i facǎ O favoare.