Floarea-n crizǎ se deschide mângâiatǎ de neşoapte Arestate între buze pârjolite zi şi noapte Şi simţindu-şi briza morţii trece-n fructul delicios Cosmic cuprinzând întrânsul ce-i urât şi ce-i frumos. Fructul copt are o şansǎ sǎ-şi cunoascǎ rǎdǎcina De ajunge-n iarba deasǎ uitând repede lumina. Încǎ poate privi cerul pânǎ când ea, devenirea, Îl trimite în ţǎrâna care-i va-mplini menirea. Taina care îl cuprinde sub un cer cu nori chipoşi Îi aruncǎ-n cap dureri care îi neagǎ sorţi frumoşi Iar ideea lui de poamǎ pare doar cǎ dânsa este, Sugerând firescul morţii rǎscitit într-o poveste.
sâmbătă, 31 mai 2025