Frumuseţea, când ţâşneşte Din suflete dezrobite, Se preumblǎ-n spaţii Neatinse de ispite. Frumuseţea zgârie Vederea din ochi miopi Care vor sǎ o coboare În noroaie Şi în gropi. Frumuseţea, care este, Este! Nici mai mare, nici mai micǎ, Bucurând, ca o poveste, Sentimentul, Dacǎ este!