Gândirea, Doamne, Este cuvântul Ce-a răscolit O lume-ntreagă, Punând pe jar Chiar şi pe sfântul Ce vrea sǎ afle De ce în viaţa lui Se bagă. El vrea să-i afle Mecanismul, De are înţeles Elementar, Când îi inundǎ Tot cuprinsul, Luându-l, tocmai pe el, Acar. Gândirea, Despre care-i vorba, Concisă Trebuie să fie, Dar nu atât De riguroasă Precum o pacoste Pustie.