Orbecăindu-ne Speranța Din plânsete și din desfături Iar căutăm din mări Constanța Cu o Itacă pe alături. Sărați de valuri și de lupte Prin timpurile mizantrope Visăm la malurile-abrupte Cu stâncile în penelope. Frumos final de odisee Pictat în orele visate Cu o băsmauă de femeie Neterminată jumătate... Eu nu mai am dreptul la vise Chiar de sirene-mi plâng canțona Spre oceane interzise Îndrept privirea și timona. Alerg să prind mereu lumina Departe de itaca asta, Mirată-mi geme brigantina, Uimită-mi râde iar nevasta. Nu caut haină purpurie Pe țărmurile pline-n lege Ș-apoi la ce mi-ar fi ea mie Când sunt mai mult decât un rege. Chiar dacă-n orele încete Îmi spune abătut soția: „Nevoie ai de un prieten De-ați întări călătoria!” În seri prelinse ca oloiul* Ea mă întreabă cu sfială: „Ce fac, iubite, cu războiul**?” „Aruncă-l, dragă, că ne-nșală! La ce ne trebuie dovadă Că tu m-aștepți însingurată Iubirii când i-e dat să vadă O uniune luminată. Lăsai paradele de racle Și hostropețe în suspine, Nu-mi trebuiește un Heracle Atâta cât ești tu cu mine! Căci unde Dragostea e una Acolo ea, de fapt, și este Și Dumnezeu întotdeauna Ne plăsmuiește o poveste. Înzorzonată în cuvinte O lume vrea doar să apuce Că din biserici și morminte Înhață fiecare-o cruce. Plecând mereu de cele toate Cu tine dragă și mai dragă Îmbrățișez în libertate Întregul cer și marea-ntreagă!!!” *OLÓI, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei **RĂZBÓI, războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. Victor Bragagiu
marți, 17 iunie 2025