Mă întrebi preacurioasă Despre lume dacă-i bună. Îţi rǎspund, sincer, nu-mi pasă Dacǎ-i rea sau dacǎ tunǎ. Ştiu c-aleargă după goluri, Dup-avere şi mǎrire, Neînţelegând simboluri, Semǎnǎ dezamǎgire. Şi se zbate, şi se zbate, Lucruri multe să adune, Dând esenţele la spate, În precar se recompune. Încercând sǎ-şi fac-o vilǎ Aruncǎ banii cu carul Şi se vaitǎ, cere milă, Precum Harpagon-avarul. Lumea noastră e ciudată Şi în stradă, şi pe scenă, Se dǎ-n stambǎ dintr-odată, Fără s-aibă pic de jenă. Ei îi sunt necunoscute Frǎmântǎrile gândirii, N-are-n cap decât valute Şi dorinţa preamǎririi. Singură şi-abandonată Pe salteaua ei de bani, Va plânge nemângǎiatǎ Şi-ncolţitǎ de duşmani. Când resursele-i se duc Pe obişnuita rutǎ Rămâne, drǎguţa, cuc, Bolnavǎ şi decǎzutǎ. Roabǎ existenţei sale, Va gusta din suferinţa Celor fǎrǎ de parale, Confruntaţi cu neputinţa. Negândindu-se vreodatǎ, C-a umblat după himere, Va bǎga de seamǎ-ndatǎ Cǎ va trage la galere. Şi înţelegând, sărmana, Cǎ-i veni şi vremea ei, Îşi va ridica dugheana Într-un ţintirim cu tei.
sâmbătă, 31 mai 2025