Ne trecem cu norii, rămânem cu valul, Firave luciri străvezii, de lumină, Purtate în vals unduit de verbină, Dantele de lacrimi, ce sfâșie malul. Ne-alungă uitarea în zările reci. Speranța plutește pe nori fumurii. Nu-s aripi în zare să-mi spună că vii. Doar valul și marea mai scurmă poteci. Și-mi pare că cerul se-nchină la mare, Corabie ninsă cu flori pe catarg, Pe-altarul de unde plutind a chemare Așteaptă albastrul să vină din larg, Iubirii divine, celestă-nchinare Și rugi vălurind ce la țărmuri se sparg.
sâmbătă, 31 mai 2025