Altul, nefiinţǎ, inegal, Doamne, câtǎ suferinţǎ A minţii croitǎ ideal Ȋn zbuciumata fiinţǎ! Mintea iute, domnişoarǎ, Concentratǎ, versatilǎ Uitǎ, şi nu-i prima oarǎ, Cǎ şi ea e o copilǎ. Ideea simplǎ, ca femeia, Cuprinde-n ea tot infinitul, Uscatul mare şi scânteia, Calea vieţii şi sfârşitul. Dar mintea, chiar ispititoare, Ȋl va cunoaşte pe Heraclit, Şi-atunci va fi de-acord Cǎ-i schimbǎtoare Precum e totul hǎrǎzit.