Când lumea îți arată nedreptate, iar Golgote te-așteaptă înainte, ușoară e a lumii greutate de ai parinte! În cartea vieții el îți indică pagini să le citești, sorbind a’ lor cuvinte și te îndeamnă să nu știi de margini al tău parinte. Când visul tău e-o scară mult prea lungă sau așteptarea este prea fierbinte, un sprijin ce necazul ți-l alungă e-al tău părinte. Când lauri se cuprind într-o cunună, înseninarea frunții să-ți alinte esența mulțumirii se adună în el..., părinte. Când drumul către casa părintească E greu tribut aducerii aminte Tu, nu uita că Soare într-o iască e-al tău părinte! Lumina lui trăiește adumbrire când moartea îi dedică jurăminte și moare împăcat cu a sa fire că ți-e părinte.