Nici preşedinţii nu dureazǎ, Se sting şi ei Ca tot ce moare-n vie Şi-atunci mǎ-ntreb şi eu, Ca orişicare, De ce ȋşi ţin poporul Ȋn sǎrǎcie? Preferǎ sǎ se plimbe-n lume Numai ei? Sǎ vadǎ locuri Ce n-au visat vreodatǎ, Şi-apoi se-ntorc ca miala De mamǎ ne-nţǎrcatǎ Spunȃndu-ne doar vorbe, Aşa, numai sǎ fie, Cȃnd simt cǎ ea, obiala Se simte cǎ-i trǎdatǎ. Cu o blȃndeţe chialǎ, Mimȃnd şi modestie, Explicǎ plini de falǎ Cǎ au şi dȃnşii-un drept, Ca lumea toatǎ, La ceea ce numesc Prea ȋnţelept, Viaţǎ privatǎ.
sâmbătă, 31 mai 2025