Despre proşti

Mǎi, Ţuţea,
Mǎ tot gândesc
La vorba ta adâncǎ
Despre proşti,
Dorind sǎ înţeleg
De ce e prostul
Aşa cum este încǎ?
Tu îmi rǎspunzi
Ca un strateg:
,,Prostul este
Odihna sufletului nostru”.
Sunt de acord
Şi n-o sǎ neg.
În schimb,
Nu cred cǎ proştii
Trebuie sǎ fie ţintǎ potrivitǎ
Pentru dispreţ.
Cǎ ei sunt condamnaţi,
La ochi e bǎtǎtor
Şi-ndat-o sǎ constaţi,
De eşti isteţ,
Cǎ proştii-s proşti,
Dar nu din vina lor.