Dacǎ singur nu-ţi dai seama Cǎ eşti mândru şi-arţǎgos Rǎul dǎ în tine iama Întorcându-te pe dos. Sinele-ţi fiind duşmanul Şubrezindu-ţi toatǎ firea Te îndeamnǎ cu toptanul Sǎ supui şi omenirea. Sinele-i nedrept, în sine, Fiind miez în orice faptǎ, Cǎ robeşte pe orişicine Doar c-o vorbǎ-n şoaptǎ. Sinele, bǎtu-l-ar vina, Moţ în lume el se pune Şi luând în mâini ţapina O rǎstoarnǎ în genune. Poate dacǎ şi-ar cunoaşte Propria lui stricǎciune Sigur deveni-va moaşte Demne de o rugǎciune. Şi dacǎ e curajos Micşorându-se, în fine, Devine religios, Neiubindu-se pe sine.
vineri, 27 iunie 2025