Singuraticul, când vrea, Se gândeşte Şi la el, Cǎ sunt doi la vreme grea, El cu sine, Într-un fel. Prǎbuşindu-se în hǎuri, Singuraticul tânjeşte Dupǎ ceruri fǎrǎ gǎuri Ce l-ar inspira Hoţeşte. De aceea nu-ndrǎzneşte Sǎ cerşeascǎ Un fior, Rǎzboindu-se câineşte Cu cel fǎrǎ de umor. Singuraticul, nebunul, Se uitǎ la o femeie, Doar aşa, sǎ fie, Sǎ nu-l vorbeascǎ lumea Ori cǎtunul C-a legat prietenie.
sâmbătă, 31 mai 2025