Pomul, sigur, nu se poate Sǎ se simtǎ vǎduvit Cǎ n-are cum sǎ constate Cǎ nu este fericit. Omul are-o calitate Ce întrece orice mit Ştie cu celeritate Cǎ este nefericit. Când îl încearcǎ mândria Raţiunea îl încântǎ Şi-şi ascunde josnicia Într-o mirare sfântǎ. Chiar de cade-n depravare Omul, care-i dar ceresc, Crede cǎ şi el e-nstare Sǎ pronunţe ,,te iubesc”.
sâmbătă, 31 mai 2025