Frumoasă și distinsă toamnă- al bogației apogeu, cu pași ușori de curtezană, te-ai strecurat în gândul meu. Mi-ai prins de suflet o brățară timbrată cu-un parfum de must și m-ai rugat, dansând sprințară, a ta menire s-o degust. Legat de pământene patimi te mușc prin felul meu de-a fi și te repar cu mii de cratimi din pețioluri castanii. Ești doamna cu-n mister aparte dansând pe-un foșnet de frunzar cu unduiri de frunze moarte ce nasc un gând secret, bizar: Ai fost și vei ramane starea acelui pictor fără chip ce ți-a pictat pe veci cărarea de-a fi al vieții cenotip. Ramâi eterna proiectare a unui gând de iconar: drept lumea care astăzi moare spre-a răbufni în viață, iar.