Agitaţii gǎunoase, dilatate sistematic, Aţâţǎ orgoliul rece într-un fel melodramatic. Doar o stare persiflantǎ, pe alocuri emotivǎ, Ruineazǎ-un suflet care era o locomotivǎ. Din necesitate primǎ pentru omul ce-i pe val, Întâmplarea primitivǎ joacǎ rolul ancestral În formarea cognitivǎ a fiinţei fǎrǎ ţinte, Înecatǎ în trǎire, sufocatǎ de cuvinte. Sǎ fie sihastrul omul ce renunţǎ la o viaţǎ Şi la mintea luminatǎ care, uneori, rǎsfaţǎ, Lǎsând o simţire rarǎ într-un vid spiritual În care şi frunza tace sǎvârşind un ritual?
sâmbătă, 14 iunie 2025