Pe când eram copil Acasă, Într-un sătuc de munte, Mi-a spus o babă Grasǎ Că o să am prea multe! Speranţa mea, Fiu din popor, Purtat cu vorba De deştepţi, Va fi-nplinită În viitor, Ca şi-n trecut, Silit la ,,drepţi!”. Şi s-ar putea ca viitorul Să fie, chiar şi el, Absent. Şi-atunci, Cum să nu iau toporul, Să fac din viitor Prezent?