E greu să stingi a sufletului pală ce arde într-un suflet osândit de a plăti a vieții zeciuială când anii de iubire s-au topit! Trec clipe-n șir și totul prinde viață. Din amintiri se răscroiesc poteci pe care el, ieri suflet, azi paiață, a alergat în ani, vreo douăzeci. I-a curs prin vene crez și o enigmă o dulce sevă a unei flori de mai Și n-a urmat a vieții paradigmă cu-al ei banal și retrăit alai. Nu a dorit pe căile bătute averi de top, un trai plin de dezmăț, dar și-a dorit ca-n clipele căzute Să fie EA, c-o vorbă de răsfăț. Nu și-a dorit a vieții anatemă drept rezultat al unei amăgiri, dar a aflat că lumea e-o dilemă de te încrezi în visuri și simțiri. El a crezut în promisiuni șoptite, a mângâiat cu sufletul scaieți ce-i așterneau din faptele trăite un lung covor spre ziduri și pereți. Își răscolește jarul de prin suflet, sperând că va gasi doar un răspuns: Cum poate banul și al lui răsuflet să-nghețe al iubirii nepătruns? Fără pereți sau altă-adăpostire, EL stă în așteptare fumegând Și zarea o scrutează dând de știre că arde intrisec, răspuns aflând. - Îl regăsesc în întrebări deșarte ce însoțesc amorul difident rupând al meu ”aici” de-al tău ”departe” și lasă-n urmă golul aparent. Cum în pereți se pot zidi destine! Și pe plafoane, mâine, nici că știi, în nopțile ce fi-vor fără mine greu îți va fi să numeri stele mii! Cum firea ta ușor claustrofobă ce nu-ncăpea în universul meu, înfășurată-n spațiul ca o robă își va trăi al vieții apogeu? Nu vei simți al crivățului vuiet, dar sărbatori de iarnă vor veni să-ți amintească frigul de prin suflet când lângă tine eu nu voi mai fi. Îți vei culege de prin târg o floare drept antiteză a unui var anost, dar nu vei egala a ta candoare ce epata când împreună-am fost. Te vei trezi în freamat de tribună ce viața și-o trăieste la intens, dar glasul meu nu fi-va să îți spună ce ani ți-a scris când totul avea sens. Azi pot să crezi pe ale tale neamuri Că totul se împarte la întreg, dar nu uita că ale mele ramuri nu pot cuprinde vidul să-l culeg. E greu să stingi a sufletului pală ce arde într-un suflet osândit și moare-ncet de a iubirii boală spre a renaște falnic și călit!