Destin

Am atârnat la copt înc-o scrisoare
Adresa ta de zeci şi zeci de mile
Pluteşte în derivă după soare
Şi după briza nopţii din zambile.

Verific buzunarul din preumbră
E gol că amăgirea din retină
Doar o batistă fără lacrimi, sumbră
Dizolvă sentimente fără vină.

Aş obosi cadranul cu ţărână
Ca să-i creez şi timpului derivă
Să mai conjug un pic şi de rămâna
Iubirii noastre stimulent de divă.

Sunt singur ca un rau purtat de doruri
Cu braţele întinse către maluri,
Dacă-i senin pe umeri am amoruri
Dacă-i minciună-s năpădit de valuri.