Destinaţii eterne

- Copite sălbatice-şi cer libertatea,
Deşi le-aparține întreagă cetatea,
Vor câmpul să-l treacă şi iarba s-o pască,
Hrăniţi doar cu lapte şi mană cerească.

Par îngeri de-aproape, privindu-i mai bine,
Neliniştea lor parcă trece prin mine,
Cu ei voi străbate stihiile stepei,
Pe şei diamante, ţin frâiele iepei

Ce stă lângă pieptul neliniştii mele...
Auzi nechezatul ce urcă la stele?
Azi vin către tine şi dorul aşterne
Sub trapul întins destinaţii eterne.

- Aleargă nebune și firul de iarbă
Se-apleacă sub ele, tăcerea e oarbă,
Copite în goană strivesc orizontul,
Când noaptea și ziua le mângâie fontul,

Te simt ca pe-o vrajă călare, iar vântul,
Îți cântă prin plete, descheie veșmântul
Și trupul de fildeș plutește-n lumină,
Ești dulce amară ca luna cea plină

Ce-mi bate-n fereastră cu mâna de aur
Când noaptea nechează crezând că-i balaur.
Te-aștept pe faleză, nisipul își cerne
Sub trapul vioi destinaţii eterne.

Liliana Trif &amp; Ioan Grigoraș