Destinul

Să fie destinul un dat intangibil
Ursit de la naștere, trăit mai apoi?
Sau totul în viață depinde de noi
Voința și crezul fiind indestructibil?

Destinul ne poartă sau noi îl purtăm
Precum râul trunchiul, sau barca pe noi
E sigur că suntem chiar proprii eroi
În bildungs romanul ce-l elaborăm.

Neștiind care-i calea spre propiul destin
Tu omule crede, și speră, și mișcă,
Chiar dacă-n cărare e doar o podișcă,
Tu ești ”bucătarul” la propriul ”festin”!