Mai sunt încă umbre, mai sunt, şi iarba îndură şi geme; abia au loc prin poeme sfidând şi lumini, şi cuvânt. Când aspru-i căzută la pământ invocă numai blesteme; mai sunt încă umbre, mai sunt, şi iarba îndură şi geme. Mai ieri, se înălţase în vânt, ivită puţin prea devreme; expiră iarba în pământ, lumea-i tot plină de scheme. Mai sunt încă umbre, mai sunt.