Ne bântuie geruri mușcând nemilos Cu colți de cumplite dihănii, Și-n răni suflă vântul țipând dureros În goană nebună de sănii. Cu gheață în suflet și gheață-n priviri, Ne-nghite cu totul decorul, Și aripa frântă-a uitatei iubiri Prin țurțuri își tânguie zborul. Pe sipet în suflet, ce poartă candid Surâsul ca nimb al iubirii, E colbul uitării, obstacol perfid, Un zid împotriva trezirii. Dar, Doamne, noi suntem făcuți să iubim, Tu nu ne-ai făcut robi ai gheții, Aprinde în oameni, cu focu-Ți sublim, Iubirea, ca vector al vieții! Și-apoi în dezghețul zvâcnind radios Și-n clocot de imnuri divine, Țesând armonii să trăim luminos Uniți în iubirea de Tine! Simion Felix Marțian Neunkirchen, 13 ianuarie 2020
sâmbătă, 31 mai 2025