Din depărtare am auzit, rostită cu glas de dor, înflăcărata-ţi chemare. În glasul tău ce mă chema cu disperare tremura, ascunsă, dorinţa de-a avea o alinare. M-am împăcat în gând cu tine, te-am iertat şi-am pornit dând ascultare glasului pe care după ani şi ani l-am auzit. Nimic nu mai conta pentru mine - Tu m-ai chemat... * În faţa ta, stăpână-n taină a sufletului meu, inima-mi nu mai asculta de mine şi nu o puteam certa. Îmi era prea greu, căci te iubeam atunci ca un adolescent, dar tu, actriţă plină de farmec şi talent, erai pasivă şi-ai plecat, fără milă de iubirea mea naivă. * Acum, doamnă, când după lungul şir de ani ne-am revăzut, nu mai ai în faţă tânărul de-atunci. Am crescut, iar iubirea pentru tine a crescut şi ea odată cu mine. Dar, ce păcat! Azi, sărutările tale, însoţite de false mângâieri - multdoritele sărutări ce-aşteptam suferind să le primesc ca pe nişte binecuvântări - par corăbii în furtună plutind pe-Oceanul Marilor Dureri.
sâmbătă, 31 mai 2025