„Te-ntreb: ce-ai vrea să ţii în mâini? Un măr sau un Soare? Ai vrea să ţii merele în mâini, iar Soarele să-l vezi pe cer. Altfel, te temi de el! Mi-aş vinde Soarele pentru un măr, numai ca să-l primeşti din mâinile mele!” Ionel Teodoreanu - „Dezleagă-mă, iubito, din părul tău noptatic” – Mi-ai spus în şoaptă,-azi noapte, - „şi lasă-mă să-ţi jur, Că-n fantezii albastre-ţi voi fi pe veci ostatic Şi-ţi voi păzi lumina precum un abajur.” Stăteam tăcuţi, doar ochii ne străluceau de sete, Sorbeam încet magia dintr-un pocal de-argint, Dar te-am voit de-a pururi, în bezna ăstor plete, Pierdut într-o poveste pe care n-o desmint. Sărută-mă, iubite, alunecând alene Pe relieful dulce al sânilor mei mici Şi te dezleg de vrajă chiar dacă mă voi teme Că mâine dimineaţă tu nu vei fi aici. - Vreau să cobor din vise și să te am aproape, Vreau fantezii cu tine în fiecare an, Nu-mi mai ajunge ziua, nu vreau numai o noapte Din sânul tău cuminte să gust un singur gram, Aș vrea cununi de stele să împletim prin veacuri, S-adorm cu tine-n brațe, la fel să mă trezesc, Iar când mă-mbăt, iubito, de dragoste, din leacuri Să-mi dai să beau o gură, din nou să te iubesc. Dezleagă-mă, frumoaso, nu voi pleca niciunde, În pântecul tău alb mi-am construit un templu, Milenii lângă tine-mi par grabnice secunde Când trupu-ţi ca de fildeş, nebun de dor, contemplu. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Ești poezia sufletului meu - Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014