Dezlegare

- Trec nopțile în rochii decoltate
Cu părul despletit plutind pe șale,
Le mângâie tăcerea blând pe spate
Când lângă mine-n pat pătrund agale.

Au pielea dulce, parcă-i ciocolată,
Parfumul tău pe sâni, ca o licoare,
Te-mbie-ntr-o poveste fermecată,
Iar Cel de Sus îți lasă dezlegare

Să guști din fructele oprite,-n toate
Plăcerile din cer și pământene
Să te afunzi și nu comiți păcate
Că postul este lung și trece-alene.

- Trec zilele brodând cu promoroacă
Şi genele, şi buzele, şi gândul,
Tăcerea de cuvinte se dezbracă,
Se-aşează peste suflet dezmierdându-l.

Ce lipsă de pudoare, nici nu-i pasă
De timpul ce roşeşte doar privind-o,
Într-un târziu, când vei ajunge-acasă,
Mă vei găsi în vise învelind-o.

Gustăm dulceaţa nopţii cu fervoare
Până târziu, să-i înţelegem rostul,
Trec ore de răsfăţ şi dezlegare
Vom implora atât cât ţine postul.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif