Dezmăţ

Cine m-ajută să regret?
Mă întrebam, 
Aşa,
Într-o doară,
Ca un ascet
Fără pretenţii 
În trista-i 
Chilioară.
Să fie ţinerea 
De minte
Ce-adesea mă inundă
Cu avalanşa-i 
De cuvinte
În care fiinţa se cufundă?
Nu ştiu, 
Dar dacă vreau să-nvăţ,
Trebuie să uit 
Într-o măsură,
Altfel, 
În minte e un dezmăţ
Care, 
De vrea, 
Pielea mi-o pune-n bǎţ.