Îngerul meu, am o mică nelămurire... De ce tăcerile au vocea atât de stridenta prin noianul dialogului mut? De ce simțirile sunt mai învolburate prin lipsa de cuvinte?? Nu zâmbi, arătându-mi degetul arătător pus pe buze... Vreau răspuns,nu tăcere!!... Îți este somn,să înțeleg?? Hai,te rog ,răspunde... N-are cine să-mi explice chiar de m-am chinuit să aflu răspunsul, încă nu l-am dovedit... Nu zâmbi enigmatic ascunzându-mi adevărul, te rog, răspunde întrebarilor mele! Nu fugi, lăsându-mă nelămurită și plină de-ntrebări... privind la cerul plin de stele ajută-mă să înțeleg acest mister pe care nu-l pot desluși?! Hm, memorie selectată aură șuie,aripă străvezie, are îngerul meu... Ce spui,îngere, de toate astea?? Îmi vei răspunde,oare...? Iar râzi ,râdere cinică? Spune-mi,îți place acest joc?? Când va fi gata povestea dialogului mut?? Știu,e ceață pe ape... Degeaba scriu poeme pe-un geam asudat, ele,mai târziu sau mai devreme se vor prelinge,eliberând golul ce va rămâne-n urma lor...