Aștept de-un timp secundele de mâine, Când cuibărită tu la pieptul meu. ”Să nu mai strigi la mine: - Măi străine!”, Știind că de acum eu sunt al tău. Ai decimat tu clipe iluzorii! (în peștera dorinței l-ai ascuns). Sau le-ai oprit (chiar dacă-s provizorii) Ca pe-un mister de nimenea pătruns. Ai corectat în mine sentimente, (și amalgam de vise ne-mplinite). Tratându-le ca pe evenimente, Ce-au fost ades numai de noi dorite. Mi-am amintit ieri de un gest anume, (pe care nu-l făceai decât forțat!). Tu m-ai strigat dar și mi-ai zis pe nume, ”Iubitul meu! Al dragostei argat!”. Aș vrea să retrăiesc ziua de mâine, Știind că azi renaști tu chiar în ea. ”- Fii cosânzeana mea, dulce minune!”, Te-am blestemat ca și sentinț-a mea. Tu foc aprins, lumină-n întuneric, (ce-ai răscolit în mine amintiri!). Veghează să nu fie efemeric! Noianul de dorințe și iubiri. Brăila, noiembrie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025