Dilemă

Dilemă

Un bogat dintre aiceia ce averilor slujesc
Într-o zi purtându-și fala și înaltul rang domnesc
A zărit șezând întins, pe o lespede tocită
Un bătrân brăzdat de vremuri ce-nchina un colț de pită.  

Neputând nicicum pricepe gestul bietului creștin
Cu o falsă-nduioșare întrebă cu glas hain:
-De ce, omule, te chinui sa închini codrul de pâine?
Ce folos ți-aduce crucea când traiești precum un câine?

Senin, cu ochii scânteind de-o tainică înflăcărare
Grăi bătrânul cu glas prevestitor: Iertare!
-Crucea mi-e pavăză și scut și-i al scăpării cort.
Ție ce-ți folosește-averea când viețuiești precum un mort?