Aripi de fluturi sau albe petale de floare… Nu ştim dacă dilema este-atât de mare Încât să nu putem să înălţăm cu gândul Cuvântul în poem ce îşi aşteaptă rândul Să fie-n libertate, să simtă că-i cuprins De voalul de pe fruntea ce gândul l-a încins. Aripi de fluturi albi alegem să ne punem, Vrem să ne luăm zborul şi repede să spunem Că suntem mai aproape de lună şi de stele Că mai avem puţin s-ajungem pân la ele Şi poate vom putea să luminăm şi noi Drumuri întunecate şi pline de noroi… Petale albe-alegem, în florile de măr Să fim mândre mirese care-şi anină-n păr Voal parfumat ca mierea din seva lipicioasă, Albinele s-atragă, să știe că-s acasă Şi măru-n simfonie de zumzet fermecat Să uite că-aspra iarnă aproape la-ngheţat! Alegerea făcută nu are importanţă… Dorim să ştim ce suntem, ce ne stă în putinţă? În noi şi-n jurul nostru, puterile divine Ne-arată calea noastră şi-o fac atât de bine Încât din Univers iubirea-ncet pătrunde În sufletele noastre şi la-ntrebări răspunde!
sâmbătă, 31 mai 2025