Certându-mǎ cu-Aristotel, Ca o tristeţe sǎ-mi alung, Ieri, mǎ plimbam, La întâmplare, Prin Câmpulug-Muscel. N-aveam nici vestǎ, Nici baston, În schimb, Priveam vitrine luminoase De pe frumosul Bulevard Pardon. Deodatǎ, Firma ,,La Mǎceanu”, Scrisǎ cu alb Şi mic Pe-o tablǎ cu albastru, Îmi sare-n faţǎ. Sǎ-mi cumpǎr o pǎlǎrie, Ca Birlic, Sǎ aibǎ de ce râde soacra De verdele-i mǎiastru Sau Sǎ mǎ duc la Necşulescu, Unde o pǎlǎrie se lucra Mai ieftin ca la Stǎnculescu?