Într-o dimineață oarbă, când te-mpiedici de covoare, Sprijini mâna de perete fără să simți cât de tare Este zidul ce-nconjoară realitatea ta precară Stai lângă fereastra rece , lasă ochii ca să-ți sară De pe-o creangă l-altă creangă și de-acolo să se-ndrepte Către cerul care știe încă-o zi să o aștepte… Cu cafeaua neagră-n ceașcă lasă gândul ca să-ți zboare Către ziua ce mijește și să speri că sfântul soare Îți va da din nou binețe și-ți va lumina cărarea Chiar de vei munci într-una, ne-văzând muntele, marea… Mulțumește Celui care încă-o zi îți dăruiește, Fă din fiecare clipă o-amintire de poveste. Darul vieții să-l iubești, zi de zi să-ncepi cu gânduri De recunoștință pentru că poți alte începuturi Să dai orelor ce curg ca mărgelele din perle Din șiragul vieții tale peste infinite stele… Umple-ți viața cu iubirea ce ți-a dat-o Dumnezeu, Dimineața s-o începi cu gândul la El mereu!
sâmbătă, 31 mai 2025