O dungă roșie-n zări se iscase și plopii, trezindu-se brusc, dinadins cu umbrele lor melodioase umerii încă dormind, mi i-au atins. Mă ridicam din somn ca din mare, scuturându-mi șuvițele căzute pe frunte, visele, sprâncenele cristalizate de sare, abisele. Va fi o dimineață neobișnuit de lungă, urcând un soare neobișnuit. Adânc, lumina-n ape o să-mpungă: din ochii noștri se va-ntoarce înmiit! Mă ridicam, scuturându-mi lin undele. Apele se retrăgeau tăcute, geloase. Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele cu umbrele lor melodioase.
sâmbătă, 19 aprilie 2025