Pluteam prin vis De dimineți înlăcrimate Și rătăceam Cu frunzele-de dor-uscate Prin veri, duios Trecute, duse și uitate... Mă întorceam Din gând în gând la tine, mamă Îmi era dor De mângâierea ta, de colțul De năframă Cu care ochii ni-i ștergeam Pe rând, ușor... Apoi mă ridicai în brață Și razele De soare mi le-așterneai, covor Le descântai Și-mi dăruiai lumină-n viață. O, cum să fac Să îți întorc lumina-n prag Și-o lacrimă Curată, pură și divină Să spele blând, Visul și...sufletul tău plăpând.
sâmbătă, 31 mai 2025