Ne vom trezi într-o zi singuri cu surâsul tău lipsă din colţul gurii, cu bucuria mea stopată la sursă într-un timp greoi de străbătut cu paşi nesiguri şi mărunţi. Tu crezi că timpul s-a adaugat prea repede, încerci să păstrezi împlinirea şi alungi tristeţea ce se depune subţire pe gânduri ca nisipul dintr-o furtună pe nori ce încreţesc faţa cerului. Dimineţile crude ne lasă flămânzi de lumina vestitoare, de aripi nevorbitoare, ce vor frânge imprevizibil iubirea întoarsă-n pământul crezut nemuritor.
sâmbătă, 31 mai 2025