Din camera mea de șapte metri cât de cât pătrați (cum rotunjimea unui cerc încolțit de vibrații amare) scrutez gânduri ploconindu-se la imaginea blurată a luminii. Dealuri cu salcâmi înmormântați în tristețea zumzetului de albine cerești îmi țin de urât... De la ferestrele pustiului vapori de presimțiri veninoase mă îndeamnă să fiu călăuză a principiului neutralității în relațiile dintre gravitație și erorile căderii parașutate de vid.
sâmbătă, 31 mai 2025