părea că valurile îmi udau ochii cu zboruri împreună cu răstignirile eşuau la ţărmul inimii căutau puritatea facerii amnarul se izbeşte de-un paradis de cremene jerbe de răni ţâşnesc dintre arterele mele cerul ce mă-nveleşte vindecător ori de câte ori mă izbesc de colţurile lumii pulsaţia trăirii îşi schimbă frecvenţele jocul îmi trimite picioarele să absoarbă misterele toate potecile virgine şi luminişurile tot ce mi-a legat respiraţia de seninătatea privirii în mine sau poate de lumea întreagă care mă dansează fie sub clipă împrumutată sau revelaţia unicităţii care îşi ţipă inspirul din pielea umedă sub candori inefabile toate sunt doar ca să spun simplu clar: iubesc lumea ce sunt chiar dacă niciodată poate n-am s-o cunosc până la capăt....
sâmbătă, 31 mai 2025