Suntem la fel, nimic nu s-a schimbat, Tot mâini de vânt, cuvinte de lumină, Dar gândurile azi se mai abat La poarta nopţilor cu lună plină. Se văd în noi mocnind păreri de rău Şi-ngenunchem rugându-ne în beznă, Ne-am fost adesea singuri un călău Cu lanţul răsucit pe după gleznă. Din constelaţii auzim venind La întrupare suflete celeste Şi lacrimile le-adunam zâmbind Visând o lume care nu mai este... Suntem la fel şi totuşi ne-am schimbat, Cu ochii goi, cu mâinile de ceară, Ne întrebăm: de ce ne-am întrupat Dac-am ştiut că viaţa o să doară? Din volumul de versuri " Sub semnul crucii"
joi, 17 iulie 2025