Din frunze veștede de trup

Din frunze veștede de trup,
Prin frigul iernii, ne erup
Iubiri târzii cu ghiocei
La tâmple unde zburdă miei.

Zăpada timpului cernut, 
Ce ne- a fost dat și nu l- am vrut, 
Se pierde- n clipe de extaz
Când buze moi topesc obraz.

În univers de- mbrățișări
Se nasc stele din sărutări
Și primăvara cea târzie
Înmugurește- n poezie.