Din goana cailor

- Am să-ţi trimit spre seară o trăsură
Pe-aleea unde-s felinare sparte,
Un vizitiu cu lacăte la gură
Şi vom pleca la trap cât mai departe

De lumea asta scufundată-n beznă,
Din goana cailor să-ţi laşi ciorapul
S-alunece uşor până la gleznă
Şi-n poala mea să-ţi culci alene capul,

Iar părul tău să curgă în poeme
Pe fantezii uitate în dumbravă,
Când te sărut în punctele extreme
Şi nu ştiu de eşti miere sau otravă.

- Eu nu pun şei pe spatele furtunii,
Când galopăm nebuni şi fără frâie
Prin stepa de argint a pasiunii,
Sărutul tău o aripă-n călcâie

Îmi implantează, mâna ţi-e jăratic
Ce-mi arde sânii albi care tresaltă
Sub tandrele atingeri şi empatic
Pe pântecul de fildeş trece-o daltă

Care sculptează-ndemnul rugăciunii:
Iubite, dă-mi o noapte nesfârşită
Şi-o să dansez desculţă pe tăciunii
Dorinţelor, în vreme de ispită.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif