Din iubire... Doare gândul stors de minte, Și nu aș vrea să fiu profund, Tu n-ai vrut să fii cuminte Și m-ai rănit din când în când. Des ne certam și iar certam, Cum respiram, apoi la fel, De multe ori eu nu contam, Puțin mărunt în portofel! S-a adunat, tolba-i plină, Căci viața mea e la sfârșit, Scot privirea la lumină Și văd din nou că-s răvășit. În inima-ți mare cât o stea, Poți băga tot universul, Dar un locșor oricine vrea Să-și găsească-n viață sensul. Mai ascunsesem din dureri, Făceam ce ne plăcea mai mult, Tu-mi recitai în tandre seri Și îmi plăcea să te ascult. Și dacă știm că te iubesc Și că viața-i o ruletă Întinde mâna, îmi doresc S-accepți inelul, din casetă. Autor: Gabriel Stănciulescu
sâmbătă, 31 mai 2025