Într-o dimineață, ea, îl provocă cu mult mai mult decât și-ar fi dorit - încă puțin și se duceau la muncă iar el nu înceta din turuit: «...Nu-i oare liberul arbitru un intim și-ntâmplător izvor de opțiune pentru ce anume consimțim, fiecare-n parte,-a ne constrânge? Nu-s oare individualele-opțiuni mai mult decât prestabilite noduri de destin ce,-oricăruia, propun, glumeț, viața a-și arvuni pân' ajunge, integral, a le-mplini? Nu-s oare scopurile spre care tânjim, obstacole ce luminează drumuri pe care-optăm să ne-amăgim c-ar recompensa pe cel ce le urmează? Nu-i oare inerția dintre două succesive scopuri, mediu fertil nevoii patologice de-a considera că nașterea și moartea nu-s numai simple scopuri ci și infime părți din "cel mai complex plan"?...» Ea sări de-odat': "Vai ce-a trecut timpul! Te-aș ruga, când pleci, să duci și gunoiul..."
sâmbătă, 31 mai 2025