Din mine însumi am fãcut cuvânt rostit ades spre-a ispiti uitarea sãmânţã rãtãcitã din pãmânt aflându-mi printre litere cãrarea Cerşind luminii veşnic adãpost din mine însumi am fãcut iertare spre-a nu uita nimic din tot ce-a fost în linişti blânde regãsind chemare Din mine însumi adevãr am vrut sã dãruiesc alãturi de iubire o lacrimã pe-al neuitãrii scut din toate cea mai sfântã amintire