Taina mării, vraja ei Vid abstract, m-a cuprins, Glasul nopţii fără lună Peste zări s-a întins, Depărtarea o străpung Cu noiane de gânduri, Marinari fără mare Scriu iubitelor rânduri, Iară eu, ţărm pustiu Pe nisip, lângă val, Îmi revăd viaţa-ntreagă Începând din aval, Privesc bolta pavată Şi ţâşnesc către stele, Vechi iubiri îngheţate Se topesc printre ele, Nefirescul tumult De reverii astrale, Mă inundă cu patos În trăiri abisale, Cu universul din mine Mă contopesc, mă inund, Sărutându-mi trecutul, În viitor căutând. ............................. Negura se mistuie, Gâfâie şi se crispează, Întinderea albastră Latent se-ncoronează, În relief de valuri Cu crestele cernite, Se-nvârt doar pescăruşii În dansuri îndrăcite, O rază, încă una Şi-un evantai apoi, Însângerează zarea Cu foc şi cu văpăi, Iar ziua ce se-ascunde Printre tăciuni şi jar, Se-aprinde maiestoasă În zori, zâmbind ştrengar. .............................. Din feeria astrală Dezertez, mă desprind, Şi în baia de soare Vise din vis se aprind.
sâmbătă, 31 mai 2025