- Ziua pășește pe nisipuri ude, Ninsori bizare se topesc pe mal, La orizont clipesc săruturi crude Şi lacrimi din zenituri spre aval. Rămân cu sufletul cuprins în rime Şi asfințitul prins de cerul mat, Un vânt primăvăratec vreau s-anime Zborul în doi din versuri desenat. Te-aștept să vii la Păltiniș, iar seara Să-mi spui poveşti cu îngeri despletiţi Și s-ascultăm cum mângâie vioara Arcuşul nins, nebuni de-ndrăgostiți. - Noaptea se-aşterne grea peste pădure, O catifea de gânduri îmbrăcând Poteci făcute parcă să conjure Ninsori ce vin şi pleacă prea curând, Să mai ramană-o lună, încă una, Înzăpeziţi să nu găsim cărări, Târziu, în geamuri când ne bate luna, Să ne lăsăm cuprinşi de remuşcări. Din vina noastră nopţile să ardă Şi ca la poli să ţină şase luni, Ninsorile s-ajungă la mansardă, Noi să uităm de timp şi raţiuni. Ioan Grigoraș & Liliana Trif