Din vise spulberate Mi-e tare dor de ochii tăi, De gura ta frumoasă, Să colindam prin albe văi, Să te întorci acasă! Mi-e tare dor de iarna noastră Când ne iubeam prea mult! Încă o clipă glasul zării Mai vreau să îl ascult, Cum vântul spulberă zăpada Şi-n ramuri se ascunde, Cum uit de mine şi de noi Doar câteva secunde! Cum plâng iar nopțile-n livadă Când stelele zâmbesc, Păşind cu luna prin zăpadă În geamuri se-oglindesc. Tăcerea grea din nou m-apasă Şi focul trist se zbate. Aş vrea să te întorci acasă Din vise spulberate!