Căzut pe nisip din copacul cu rădăcinile-n cer n-am văzut margini doar forme necunoscute. Dincolo de această cădere timpul e normal se manifestă înlăuntru şi înafara mea, chiar dacă iubita-l ascunde sub mască pielea ei capătă solzi aspri ochii se retrag în orbite de foc şi cuvintele se rostesc măsurat în propoziţii pline de înţelegerea celuilalt şi nu aruncate ca pietrele de-a valma pe jarişte mai ales când nu vrei să scapi mersul lucrurilor ci să găseşti inima lor în care n-ai reuşit să pătrunzi şi n-ai auzit de bing bangul universului. Din acest motiv nu mă supăr pe nimeni, aştept cu-nfrigurare marele salt când intru-n memoria oamenilor nevăzuţi să-i apăr de ei înşişi.
sâmbătă, 31 mai 2025