Dincolo de lutul ce-mi ține prizonieră inima, Repetitiv, un strigăt ară în mine însămânțând un vis și îmi spune, că pot să zbor, să fiu ce mi-am dorit! Dincolo de durerea ce sapă în mine, mocnit, un foc îmi obligă setea s-o sting cu izvorul cunoașterii, să adun între palme esența din necuprins, să înțeleg cine sunt. Dincolo de tăcere, rămâne în cuvânt, o parte din gândul risipit peste timp, frământând între palme de șoapte mărturie, că am fost și că sunt, picătură de viață și moarte, visând. Carnivor, timpul mă obligă să prind cât mai multe secunde și simt foamea lui cum pătrunde în mine până când mai rămân dintr-un vis, doar fărâme. Dincolo de lutul în care mă zbat eu nu sunt numai carne și sânge, eu ard! Căutând necuprinsul din rost, sunt esența a tot ce cunosc. Peste inimă, gânduri și zile, Căutarea e tot ce rămâne! 27.06.2019
sâmbătă, 31 mai 2025