Dincolo de ploi

Suntem bătrâni, iubirea mea senină,
Prinşi într-o horă ciuleandră nebună,
Cântec amar  în fir de mătrăgună
Ielele râd pe gene de lumină.

Răsar din umbră chemări uitate, 
Tristeţi poleite-n pală bucurie 
Când vara de noi e tot mai pustie
Şi zilele curg de dor aromate.

Suntem bătrâni, iubirea mea târzie,
Sub scoarţa asta de toamnă arată,
E încă viaţă de vis privegheată,
Până când iarba de noi o să ştie.

Tot mai adânc ne-ngroapă uitarea,
Fructe răscoapte din ramuri căzute,
Purtăm încă iz de livezi pierdute,
Rămas undeva, zefir de visare.

În lacrimă de zâmbet ascunşi amândoi
Să nu dăm un bănuţ pentru neunde,
Apusul în falduri un dar mai ascunde,
Iubirea ne poartă dincolo de ploi